Povesti pentru copii: "Caciula omului de Zapada"

Caciula omului de Zapada

Autor: Ioana Gramaticu

Era o dimineata friguroasa de iarna. Vantul adia usor. In aer se simtea caderea fulgilor ce va urma sa vina. Nu era nimeni in jur, doar tacere. Cerul se cufunda in zapada lucitoare. In departare se zarea o casa ascunsa intre crengile unui copac. 

Ceva incepu sa scartie…  erau urme de pasi. Linistea fu alungata de chiotele duioase a 2 copii. Incepusera sa alerge si sa arunce cu zapada, fericiti de sosirea iernii.

-       Hai sa face un om de zapada!, rosti Andrei catre surioara lui mai mica.

-       Ce e un om de zapada?, intreba curioasa Delia.

-       Un om de zapada e… nu stiu cum sa-ti explic… e ocrotitorul zapezii.

-       Si cum se face?

-       Pai!? Facem trei bulagari de zapada, doi mai mari si unul mai mic. Hai sa incepem.

Copii incepura sa rostogoleasca zapada. Bulgarii lor incepusera sa capete forma.

-       Pe acela Delia il vom folosi pe post de cap. Vino si ma ajuta sa facem unul impreuna.

Omul de Zapada incepu sa prinda forma. Bulgarii cei mari ii pusera Andrei unul peste celalalt, spoi il aseza si pe cel mai mic deasupra lor.

-       Asta e omul de Zapada, intreba Delia? Daca e „om”, de ce nu are maini si picioare?

-       Are maini si picioare, dar trebuie sa ni le imaginam sau sa le creem noi spuse Andrei surioarei lui mai mici. Hai sa cautam niste crengi uscate sa ii facem maini.

Copii gasisera doua crengi cu cateva ramurele mai mici in varf. Le infipsera in bulgarele din mijloc.

-       Andrei ?! parca mai lipseste ceva.

-       Da… nasul, ochii. In loc de ochi putem sa folosim niste carbuni din sopron iar in loc de nas putem sa punem un morcov … si va arata perfect.

Copii terminasera omul de zapada si se uitara fericiti la el.

-       Copii la masa, striga mama din usa casei.

-       Venim acum, raspunsera copii in cor.

Andrei isi desfacu fularul si il puse in jurul gatului omului de Zapada.

-       Asta ca sa nu iti fie frig, si fugi in urma Deliei pe treptele casei.

Peste oras se lasa noaptea. Vantul incepu sa sufle cu putere. Linistea fu tulburata de niste fosnituri.

-       Unde sunt?! Era Omul de Zapada, care prinsese viata.

Se uita in jur nedumerit. Incerca sa deschida ochii, dar vantul era prea puternic.

-       E frig si pentru mine!

Omul de zapada isi stranse crengile in jurul lui, incercand sa se incalzeaca.

-       Daca as avea o caciula, care sa imi acopere capul… sigur mi-ar fi mai cald si nu mi-ar mai tremura fulgii de zapada.

Dar, nu era nimeni in jur sa-l auda. I se facuse somn. Adormi si incepu sa viseze:

         - Daca as avea o caciula rosie, sau alba sau mov, sau in dungi, sau cu flori, sau cu ciucuri….. sa cu…. si adormi

Zorii se ivira peste casele albe. Orasul parca se trezi la viata. Copii zbenguira ca iepurasii prin iarba.

-       Unde e Omul de Zapada, inteba Delia?

-       Nu stiu! Hai sa-l cautam.

Il gasisera ghemuit langa un copac batran.

-       Hai sa-l reparam.

Nici nu pusera bine mana pe el, ca acesta incepu sa se miste.

-       Cine imi tulbura somnul?

Copii se speraiasera putin.

-       Noi, Delia si Andrei. Noi am facut aici aseara un om de zapada, dar a disparut…. si…. si noi credeam ca esti tu.

-       Eu sunt! Dar mi-au inghetat fulgii din cap si am venit langa nucul asta batran sa-mi tina putin de cald.

Daca as fi avut si eu o caciula ca voi sa imi acopere urechile, era tare bine.

-       Hai sa ii aducem noi una, rosti Delia.

Copii fugira numai decat in casa

-       Se intoarsera intr-un suflet cu multe caciuli: una rosie cu marginea alba, una verde cu o floare rosie cu alb, una alba cu albastru si un ciucure in varful ei…

-       Ii aratasera omului de zapada caciulile lor

-       Asta…. Pe asta o vreau….. visez de ieri la o caciula cu un ciucure in varful ei.

Copii pusera caciula omului de zapada cu grija. Acesta incepusa sa zambeasca… si spuse:

-       Acum sunt fericit! Nu mai imi este frig. Cum imi sta? Asa-i ca mi se potriveste…. Albul zapezii, albastrul cerului si albastrul ghetii…. E caciula perfecta pentru mine.

-       Copii la masa, striga mama de la fereastra bucatariei.

-       Venim mamico.

-       La revedere Omule de Zapada, ne vedem dupa somul de pranz

-       Va astept copii, raspunse Omul de Zapada fericit. Nu uitati cand iesiti din casa intotdeauna sa va puneti caciula si fular. Iarna e mai frumoasa, daca nu-ti ingheata fulgii. 

Zambind, Omul de zapada a ramas uitandu-se dupa copiii care se indreptau spre casa, stiind ca se vor intoarce inapoi la joaca.
Avea multe povesti si jocuri pentru ei.

                                           Va continua...


© Copyright Ioana Gramaticu. All right reserved.