Invitatie la lectură - Bibliotecă Publică Nicolae Labiş

Fotograf: Ioana Gramaticu

       Trăim azi înconjuraţi din ce în ce mai mult de tehnologie. Simţim nevoia să o avem aproape. Nu e un snobism pentru că cel de lângă noi are şi e musai să avem şi noi. Cele mai multe tehnologii ne uşurează viaţa, dar din pacate unele ne  fac să pierdem din valorile de altă dată.

       Laptopul, book-reader-ul și mai nou tableta - ajung treptat să înlocuiască modul în care ne antrenăm mintea și imaginația prin intermediul cărților. Mulți dintre noi nu știu să aprecieze mirosul unei cărți vechi. Să nu mai vorbim de cărțile pentru copii, care nu au poze.

Îi citesc fetiței mele seara povești. La un moment dat cele colorate cu poze frumoase s-au terminat și am luat o carte cu Povești Nemuritoare, o carte veche, de pe vremea când eu aveam 8 ani. În afară de copertă, cartea nu are nici un fel de poze. I-am citit o pagină. După care plictisită se uită la mine: "- Cartea asta nu e pentru copii, că nu are poze." I-am spus ca fiecare carte e în felul ei și am continuat să citesc. La un moment dat aveam impresia că nu înțelege nimic. Oare sunt eu de vină? Oare nu folosesc intonația potrivită? Am început să o întreb la fiecare 2-3 rânduri câte ceva legat de ceea ce i-am citit cu câteva secunde în urmă. Nu reținea nimic. Începusem să mă oftic. Am lăsat cartea jos și am luat alta cu poze, cum era ea obișnuită. I-am citi vreo 2-3 pagini și am început să îi pun din nou întrebări. De data asta mi-a dat răspunsuri la fiecare întrebare. Dar în răspunsurile ei apăreau completări date de fotografii și nu de conținut. Am încheiat seara, dar am plecat cu un gust amar la culcare. Copilul meu avea o bogata memorie vizuală, dar imaginația parcă îi dispăruse complet.  Trebuia să găsesc o soluție.

A doua seară în loc să ii citesc o poveste am început să o inventez. A făcut mutre că ea vrea Pisicile ei Aristocrate din Paris. Mi-am dat seama ca dacă aș schimba personajele din carte cu preferatele ei, poate aș avea vreo șansă să mă asculte. Am închis veioza și am început să îi povestesc despre o pisică pe nume Miţi, care face tot felul de năzbâtii. A început să se distreze copios. Dezavantajul a fost că i-a sărit somnul și a trebuit să lungim povestea destul de mult. A treia seară am întrebat-o ce vrea să citim. Ea, curioasă, a zis ca vrea să vadă ce a mai făcut pisica Miţi. Ei bine pisica Miţi a devenit unul dintre personajele ei preferate din poveștile inventate. Poate nu i-am dezvoltat imaginația, dar măcar i-am arătat ce înseamnă a îți imagina și a inventa lucruri. 

Sursa harta: www.bmms.ro

Într-una din zile, vorbind cu una din prietenele mele Alina, care pleca la bibliotecă, mi-am adus aminte de mama și cărțile din biblioteca școlii de care avea grijă. Oare nu există bibliotecă și la mine în cartier?! Ei bine am găsit-o. Daca mergeți la Mall Plaza, o găsiți undeva pe diagonală, ascunsă între copacii unui părculeț mic de cartier. 

Bibliotecă Publică Nicolae Labiş din Bucureşti e un loc prielnic, de unde mai puteți lua o gură imaginație. O doamnă drăguță e acolo întotdeauna să vă ajute. Aveți grijă să nu călcați pe cățelușul care doarme printre rafturi. E doar obosit de la atâta citit.

Localizare bibliotecă:

Str. Braşov, Nr. 14, Bl. 2 S 14, Parter, Sector 6 , Bucureşti – cartier Drumul Taberei

Autobuz: 137 – Staţia Braşov

Tramvaie: 8, 35, 41, 42, 47 – Staţia B-dul Timişoara