Am lucrat la un
moment dat într-o firmă X condusă de 2 oameni - soț și soție, care luau orice
decizie de capul lor, fără a se consulta reciproc. Motivul angajării mele cu 5
zile înainte de Crăciun, după cum aveam să aflu mult mai târziu - a fost că
proveneam dintr-un oraș de provincie vecin cu orașul în care se născuse șefa. Eu
aveam impresia că am fost angajată datorită experienței și studiilor care reieșeau
negru pe alb din CV. După o perioadă de timp, în care mi-am dat seama că nu mai
am ce să învăț și unde să avansez în firma respectivă, am considerat că e timpul
să îmi fac bagajul și să plec în căutarea unei noi provocări. Ajungeam să mă
uit la ceas de 10 ori pe zi, calculând câte ore mai am până plec acasă. Eram în
culmea plafonării. Înainte de plecare am fost rugată să îmi găsesc înlocuitor.
Zis si făcut. Am dat anunțuri pe site-urile de joburi. Am listat la imprimanta
toate CV-urile sosite al firmă. Le-am ordonat în funcție de experiență, studii
în domeniu… etc. aşa cum am ştiut eu mai bine. M-am prezentat șefului cu
teancul de CV-uri. Am fost mustrată că de ce le-am listat pe toate, când el așa
îmi ceruse. S-a uitat peste câteva CV-ri, s-a ofticat pe lună şi pe stele, şi a
aruncat teancul de cv-ri prin tot biroul. După ce m-a făcut proastă m-a pus la
le strâng şi să le ordonez altfel. Să scot CV-rile în care este specificat "căsătorită" și să las doar cv-urile cu fotografie…. şi care nu e bunoacă, să o zbor. Ce era
să fac?! Am studiat fotografiile cv-urilor şi le-am ordonat după marimea la
sutien (unde îmi puteam da seama)… şi apoi după gradul de miss. Le-am pus în
ordine. Mi-a bifat cu pixul roşu candidatele la postul de Miss Office şi m-a
rugat să le chem la interviu. După ce s-au perindat prin birou vre-o 20 de
fete, şi-a ales o înlocuitoare, cu studii universitare - ce e drept, dar şi
disponibilă la program prelungit cu şeful.
În ultima mea zi înainte de a pleca din firmă primesc un telefon de la
contabilă, care nu înțelegea cine e noua angajată și de ce are salariul dublu față
de al meu. Femeia săraca nu știa că eu plec, credea ca e o greșeală pe undeva.
Nu a fost nici o greșeală. Eu am plecat a doua zi la o altă firmă unde chiar am
învăţat ceva şi unde cand mă uitam la ceas îmi dădeam seama că e deja trecut de
ora închiderii şi eu încă mai avem de lucru.
Sursa foto logo: https://www.facebook.com/groups/brainnotlooks/ |
Mi-a placut
provocarea lansata de Blogal Initiative în colaborare cu Luca Mazilescu, care doreşte promovarea inteligenţei şi nu a aspectului fizic prin intermediul grupului de pe Facebook Brains, not Looks. Grupul este administrat de Dorin - alias Dennis Green, pasionatul de fashion street photograpy şi agentul de vânzări Cristian Dumitrescu. Cu peste 7 ani experienţă în domeniul vânzărilor din care 3 în industria farmaceutictă, Luca Mazilescu consideră că trebuie să acţionezi la timpul potrivit, în timp real, să nu te laşi ghidat de impuls şi să gândeşti intotdeauna pe termen lung. E la început de drum, pe un alt domeniu, care-l provoacă în a găsi el însuşi un alt brain pentru a-l ajuta în promovarea acetui grup nou creat.
"Dacă eşti competent, n-ai cum să uiţi peste noapte ce ştiai, ca să fie nevoie să ţii minte aşa o schemă complicată:" (Luca Mazilescu)
De ce avem nevoie, pshihologic vorbind, să ne înconjurăm de frumos ?! De ce e mai usor sa vorbesti cu un om frumos fizic decât cu o persoană mai putin atragatoare? Suntem îndopaţi prin mass-media de a avea corpuri de la skinny la size 0. Să promovăm creierul frumos!
Articol scris pentru: Blogal Initiative şi Brains, not looks!
Sursa schemă: www.dorleem.com |
Articol scris pentru: Blogal Initiative şi Brains, not looks!
Felicitari, Ioana, pentru acest articol. Mi se pare ca ai povestit patania intr-o maniera interesanta. Mult succes in campanie, mi se pare unul din cele mai reusite 10 pe care le-am citit pana acum!
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos!
ȘtergerePe mine experienta avută m-a făcut să fiu mai relaxată la interviuri.